Despre mine
Creativa, incapatanata pana peste masura. Ambitioasa si mereu cu pofta de viata. Nemultumita? Intotdeauna.

Sunt Yonela Mynodora si am 12 ani...


CINE SUNT?

Sunt un fir de nisip in Univers, sunt un strop de apa in oceanul numit VIATA!


Imi place natura...sa o privesc, sa o simt, sa comunic cu ea..sa o inteleg.Imi iau energia atunci cand sunt obosita de la copacul meu.
Iata o forma de relaxare.Imi las mintea eliberata de griji


FLORILE MELE PREFERATE:

Zambile, crini, tuberoze, iasomie, gardenie..in general florile mirositoare.


Ce am invatat

O lista a minunatelor mele concluziile ale vremilor ce au trecut de curand. Poate poate i-or intra cuiva in cap…
1. oricat de mult ai incerca sa schimbi un om, indiferent de cat de mult il iubesti, acea schimbare se va produce doar daca el isi va propune asta.
2. sunt persoane carora chiar li se uraste cu binele. la propriu. ce poti face? sa mergi mai departe.
3. sunt momente cand e bine sa schimbi strategia. daca iti place ceaiul, de dragul unor rezultate inedite poti incerca o cafea cu o persoana mai putin cunoscuta.
4. oamenii care nu vor sa comunice, pur si simplu nu vor. chiar daca au momente cand spun ca le e greu sa se exprime.
5. egoismul nu are limite. si asta e motivul pentru care multi dintre voi veti ramane singuri. e posibil ca si mie sa mi se intample acelasi lucru.

Ma opresc aici. Respira, Mynodora Respira.
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

Titlul paginii web

 

Poezii pentru copii 1-12ani

Mos-Nicolae

Mosule cu zambet drag,
Vino si la mine-n prag
Si te rog sa nu-mi aduci
Nici stafide si nici nuci,
Bomboane si jucarii,
Sa le tii pentru copii.

Bradutul
Bradut, bradutul,
Colo-n padure sus,
La prins inghetul
Si-n casa l-am adus.
I-am pus stelute
Si un glob colorat,
Turte-n foite
Si bomboane am-agatat.
Brad, langa tine,
Om rade, si-om canta,
Anul ce vine
Cu drag l-om astepta.




Eu sunt omul de zapada

Eu sunt omul de zapada
Asezat in colt de strada,
Vantul si cu soarele
Mi-au topit picioarele.

Chiar daca-s mai mititel
Nu sunt suparat defel.
Fulgii cand incep sa cada
Se asterne iar zapada.

Toti copii vor veni,
Impreuna vor trudi,
Dintr-un bulgare mai mare
Imi vor face iar picioare.


Pedeapsa mâţei
Elena Farago

- I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârie mâţa la uşă!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, pân-la os,
A dus osul, binişor,
În coteţul lui Azor.

Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă.

Bondarul lenes

O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.

Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:

- Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-aş munci
Dar n-am stăpân!…

- Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc.
- Cum n-aş merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!…

- Vai de tine! Ce ruşine
Leneşule cerşetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ţi-aş da un ajutor!…

Doi frati cuminti

Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama nostră coase,
Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi…

Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
- Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!…



Sfatul degetelor
Elena Farago

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
- N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
- Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
- Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!…

Prinde atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
- Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!…


Cătelusul schiop
Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama “cuciu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!…

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor…

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.



Gândăcelul
Elena Farago

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one